Amintirea unui cadou personalizat și emoția trăită sunt fără comparație… și sunt atâtea metode de ați arăta dragostea și adorația față de o persoană. Îmi aduc aminte de copilăria mea și cu nostalgie trăiesc momentele în care pregăteam stângaci o felicitare pentru mama. Nu știam cum să îi spun că o iubesc și în mintea mea de copil credeam că este nevoie de mai mult. Voiam să o impresionez și pregăteam scenarii peste scenarii asemenea unui regizor de film. Nu, nu pregăteam un film. Era un adevărat spectacol în care Ea, mama… trona în mijlocul sufrageriei pe un scaun pus cu precizie în fața scenei. O floare, o felicitare pictată, un cântec și-o poezie! Așa arătau cadourile oferite cu drag mamei… și totuși ni se părea că ofeream atât de puțin.
Orice cadou dăruit, chiar dacă pare mic, este de fapt foarte mare dacă este înmânat cu afecţiune. – Pindar
Anii au trecut, sunt mama unui flăcău de 25 de ani și al altuia de aproape 20… știți câte lacrimi de fericire, câte emoții mi-au dăruit prin lucruri mărunte? O floare furată din grădina unui vecin, o scrisoare sau pur și simplu printr-o îmbrățișare… acum ne gândim să oferim cadouri prin lucruri cât mai fițoase, extravagante. Știi cât de mult contează un cadou ce transmite o emoție? Când vezi că persoana din fața ta nu își găsește cuvintele? O carte personalizată de exemplu era cadoul perfect pentru mama, pe vremea când aram copilă… sau pentru sora mai mică și de ce nu, o carte pentru tata. Știi tu, eroul perfect al oricărei fetițe. Și ei merită toată dragostea, nu?
Dar astăzi este despre tine, iubire! Dragostea noastră a început prin anii 92… o dragoste nebună, plină de emoții și aventură, dar care s-a întrerupt brusc fără motiv. Iubirea noastră a fost atât de puternică încât a înflorit și a creat ceva magic… un copil. Și cum viața ne-a pus la încercare, fiecare a mers pe drumul lui timp de 22 de ani fără să știm unul de altul. Cumva tind să cred că sufletele noastre s-au căutat… s-au regăsit și am pus fericirea noastră în paginile unei cărți… o carte pentru iubit! Pentru tine…
Mai ții minte cum a fost prima întâlnire după 22 de ani? Primul sărut și buchetul acela imens de trandafiri roșii? Mi-ar fi plăcut să pot imortaliza momentul și să-l pun în librăria de amintiri… o carte pentru iubit! Hai, nu mai fii așa emotiv. Povestea noastră de dragoste merită să fie spusă, e ca o telenovelă. Aș fi vrut să îți ofer acest cadou personalizat de Crăciun sau chiar în ziua cununiei noastre civile… 31 decembrie 2019. Dar ești prea curios din fire și nici eu nu pot să țin un secret prea mult timp.
Modul în care dăruieşti valorează mai mult decât darul însuşi. – P. Corneille
Știu că prezența mea în viața ta este suficient, iar tu nu îți dorești cadouri scumpe… ce zici de câteva rânduri spuse din inimă? De câteva amintiri ce ne vor descreți frunțile la bătrânețe, atunci când vom suferi de alzheimer și ne vom întreba unul pe altul: ai cui sunt copilașii ăștia? Și în momentele lucide să râdem copilărește, să ne sărutăm frunțile și să retrăim emoțiile din imaginile puse pe hârtie. Tu îți dai seama că ne vom hrăni sufletește din aceste amintiri?
Știi cât de greu este să transmit prin cuvinte ceea ce simt? Ceea ce am simțit atâția ani? Știu că râzi și parcă te aud spunând „ție îți este ușor, ești blogger… tu ai cuvintele la tine!”. Ei bine, câteodată cuvintele sunt de prisos. Momentul când în sfârșit îți voi deveni soție după atâția ani… va fi magic. Va fi un cadou personalizat din partea vieții ca să zic așa…
Azi este despre tine, dragul meu… despre iubire, emoții și amintiri. Despre o carte pentru iubit sau un altfel de a spune… te iubesc! Finalul acestui an va fi de poveste, un cadou plin cu amintiri ce le vom tipări apoi într-o carte personalizată pe care o vom arăta nepoților… ah, mi-am amintit de cireșul pe care mi l-ai adus cadou de ziua mea. Mai ții minte? Spuneai că atunci când voi fi destul de bătrână, nepoții se vor urca în el și eu mă voi ruga de ei (cu bățul ascuns la spate) să coboare… eu cred că las bățul deoparte și le promit că le arăt o carte… personalizată cu o poveste de dragoste cum nu au mai auzit vreodată de la Albă ca Zăpada încoace! Crezi că îi voi îndupleca așa?
Imi plac mult fotografiile, mult succes!
Un articol frumos,îți doresc succes.