Mă întorc la tine iar și iar…

Ăăă… da! Mă întorc și știu foarte bine că am jurat pe roșu că nu voi mai participa niciodată la această competiție. Dar știți prea bine că sunt un copil nebun într-un corp de femeie și la copilași… totul se iartă, nu? În ediția trecută din iarnă am renunțat pe la jumătate și credeți-mă, am plâns de ciudă. Am plâns pentru că eu nu renunț așa ușor și pentru că mi-am dorit trofeul ăla mai mult decât orice. Viața mea s-a schimbat total și avalanșa de evenimente m-a copleșit. Sunt bine acum. Sunt liniștită și pregătită să înfrunt calvarul dulce-acrișor al competiției care m-a modelat în ultimii 5 ani.

Știu că în ochii unora voi părea ipocrită: „Mă, una zici… alta faci!„. Da, se mai întâmplă! Ce să fac dacă această competiție a devenit un drog? Am încercat și cu tămâie să scap de fantasmele SuperBlog. Bașca, am ars salvie și am dat de pomană, apoi mătănii și post negru pentru purificarea sângelui. Nimic! Drogul e tot acolo, zău!

Așa că… prin aceste rânduri mediocre îmi anunț participarea în competiția Spring SuperBlog 2018. O să încerc să-mi țin nervii în frâu și să nu îmi mai pese atât de mult. O să încerc să vă încânt cu nebunia din articolele mele și aș aprecia din suflet susținerea voastră… oricât de mică ar fi ea. Un comentariu, un like, orice. Fiecare gest al vostru mă motivează și chiar dacă mă mai trageți de urechi atunci când greșesc, eu vă mulțumesc. Vă mulțumesc pentru că mă suportați și pentru că, cumva textele mele se fac „auzite” cu ajutorul vostru. Voi, cititorii… voi cei care sperați alături de mine. Voi cei care mă ajutați să cresc și să evoluez frumos.

Spring SuperBlog 2018 e pentru voi! Cel mai bun să câștige, iar dacă te țin tastaturile… eu te aștept la linia de start din 1 martie.