Mă, pot fi tâmpită când și cât vreau eu…

Da, chiar pot fi tâmpită. Uneori și proastă, mai ales atunci când nu am chef de socializare. Și mi se întâmplă uneori să mă trezesc cu fața la cearceaf… bine, recunosc! În general mă trezesc cu fața la cearceaf și până în ora 8 sunt botoasă. Mi s-au înecat corăbiile, prețul gigacaloriei a crescut… pana mea, am draci!

Acum o săptămână mă îndreptam către job și cum m-am urcat în autobuz am răsuflat ușurată că în sfârșit am parte de liniște. Mulțumită am început să-mi butonez telefonul, am răspuns la email-uri și implicit am înjurat câteva pr-iste dornice de niscaiva colaborări jalnice. În secunda doi se așează lângă mine o pălărioasă. Se foiește, mai să-mi frece una cu geanta. Nu o bag în seamă, apoi după două minute se ridică și se așează pe rândul din fața mea. Începe a discuta cu o altă duduie.

Mă amuza înverșunarea cu care arunca frazele… vai, pana corbului tineretul din ziua de azi stă cu ochii numai în telefon și doamne ce tragedie, apocalipsa nu alta. Că nu mai ai cum să schimbi o vorbă, poate chiar două cu nimeni. Că fetița aia( adică eu) din spate nu a băgat-o în seamă! Eu cu nesimțirea cât casa nu am avut chef să ascult problemele și mofturile altora… câteodată mi se acrește ficatul și parcă nu mai am chef să mă încarc negativ cu problemele planetei. De ce aș mai face asta? Îmi permit să fiu egoistă și tâmpită când vreau eu fără să dau socoteală nimănui. Îmi permit să nu vorbesc atunci când nu am ceva de spus și nici nu simt nevoia să-mi vărs of-ul.

Îmi permit să dau cu pumnul în masă atunci când susțin o cauză, dar în același timp îmi pot permite să rup din prețiosul timp să ascult în jurul meu. De ce aș fi cum vrea lumea? De ce mi-aș modela personalitatea după cum vrea societatea? Pot să rămân tâmpită/proastă sau ipocrită? Sunt atât de drăgălașă când fac asta… mă duc să mă cizelez un pic. O ieși ceva de capul meu până la urmă…