Cum s-o las mă, cum s-o las, păi tu nu auzi ce zice despre mine?!

O vorbă din strămoşi zice că nu poţi astupa gura lumii. Nu ştiu cât de veche e vorba asta dar ştiu că sigur, nu s-a schimbat nimic între timp.

Dar ce conteaza cine și ce zice despre tine?

Să fim serioşi, în primul rând, toată lumea vorbeşte despre toată lumea mai în glumă, mai în serios. În offline sau în online discutăm despre tot ce se întâmplă şi despre oricine, cunoscut sau necunoscut, în cunoştinţă de cauză sau în necunoştinţă de cauză. De obicei nimeni nu verifică nimic, se merge „pe surse”. Pornind de la această premisă, uneori, din greşeală, prostie sau răutate sunt persoane care aud ce se spune despre ele. Ei şi atunci să vezi scandal, ce se activează, ce gât de flamingo fac şi etc. că uite ce s-a zis şi chestii de genul.

Și dacă te agiți, ce câștigi?

Absolut nimic. Cel mai eficient, e să ignori complet fenomenul respectiv. Nu trebuie şi nu merită să-ţi baţi deloc capul cu fazele astea şi cu persoanele respective. E pierdere de energie şi atât. Da, ştiu, a zis nu ştiu ce rahat despre tine, aşa, şi? Să luăm un exemplu clar.

Măricică, afirmă că Vasilică e proastă. Vasilică aude şi se enervează că de ce i-a zis aia că e proastă? Activarea în acest caz este o prostie. Să fie clar, fiecare dintre noi avem un sistem de valori, un sistem de referinţă la care ne raportăm. De obicei când faci mişto de cineva, sau afirmi ceva despre cineva, este vorba despre ceva ce e mai rău ca tine. E vorba însă despre ceea ce tu consideri că ar fi mai rău ca tine, nu înseamnă că este şi adevărat. Ok? De asta Maricica spune că Vasilică e proastă. Într-o anumită situaţie sau în mai multe Vasilică a greşit ceva şi asta o face proastă în ochii Maricicai. Are Maricica dreptate?

NU. Pentru că afirmaţia ei despre Vasilică nu vine în urma unui test de stabilire a IQ-ului sau ceva de genul. Pur şi simplu e o remarcă dispreţuitoare pe care Maricica şi-a permis luxul să o emită. Apoi, poate Vasilică este „proastă” când e vorba de un fragment din ceva anume asta nu înseamnă însă că este proastă de tot. Adică, poate nu spală vasele bine dar poate dă bine cu aspiratorul. Asta înseamnă că e proastă doar pe sfert, prin “proastă” înţelegând că nu e bună la o chestie dar e bună la alta. Şi în cazul ăsta, toţi suntem proşti, trust me. Apoi, Maricica cine e, care e domeniul ei în care este specialistă? Este domeniul în care activează şi Vasilică, Maricica îi este superioară celeilalte sau doar CREDE că este? Eu cred că e a doua variantă.

Deci de ce să te agiți?

Având în vedere cele de mai sus, nu mai bine stai tu, Vasilică cuminte şi o laşi pe aia să vorbească, înţelegând că în condiţiile astea, prostia ei este mai mare ca a ta? De ce să-ţi baţi capul cu ea? Sunt oricum două variante mari şi late: o ignori sau o confrunţi. Dacă o confrunţi, nu vei obţine absolut nimic. O să te cerţi cu ea şi ulterior o să zică că eşti şi proastă şi a dracu’. Energie consumată pentru… ?

Completează tu aici dacă ai nişte motive bune.
Deci n-are sens să te agiţi pentru vorbele rele, n-ar trebui să fie relevante pentru tine. Cel mult lasă-le să te ambiţioneze dar nu şi să te afecteze în alt sens. Dacă zice Maricica că eşti proastă nu înseamnă că eşti sau că o să devii.

Ok, dar la “bârfe pozitive” am voie!?

NU. Am stabilit că nu e ok că cineva să te vorbească de rău. Nu te ajută nici dacă cineva te vorbeşte de bine şi aplicăm acelaşi algoritm. Să spunem că găseşti un test pe facebook în care ţi se cere să spui cinci capitale ale ţărilor x, y, z, t şi q. Cineva îl citeşte cu voce tare şi voi scrieţi pe foaie. Participi tu şi un coleg, tu le ştii pe toate colegul doar una. La final, colegul se uită la tine cu admiraţie şi zice „Vai, ce deştept eşti!”.

Te bucuri de compliment, dar oare e cazul? Măricel te-a lăudat şi zice că eşti deştept. E posibil să aibă dreptate, dar care e sistemul de valori la care te raportezi şi tu şi Măricel? Eşti mai deştept ca el, asta a recunoscut şi el dar care e nivelul lui? Sunt şanse mari să nu fi ridicat prea mult ştacheta şi atunci tu te crezi safe dar de fapt nu eşti. Asta pentru că eşti mai deştept ca el, dar el nu e prea deştept. Eşti mai deştept şi ca un câine, în teorie cel puţin, asta te face să dai din coadă?

Complimentele mi se par şi mai periculoase decât negaţiile asta pentru că ne împotrivim, respingem o bârfă dar nu suntem dispuşi niciodată să respingem un compliment din contră, lăsăm garda jos. Chiar dacă e fake, se acceptă, asta e. Iar asta te poate face să te culci pe o ureche şi să crezi că eşti ok şi că nu mai ai nimic de făcut şi de învăţat. Iar asta e cea mai mare tâmpenie ever. Zi de zi, minut de minut sunt lucruri de învăţat şi de descoperit.

E nevoie de o minte limpede, ochi deschişi şi urechi cât parabolicele. De asta nu trebuie să laşi nici bârfele dar nici complimentele să te afecteze în vreun fel. În situaţii de genul, nu vorbele celorlalţi te transformă, ci tu te transformi în mai bine sau mai rău.

„Articol scris de InfraSunete,  https://infrasunete.eu”