Bă, nu ții deloc la munca ta. Accepți orice rahaturi de parcă ai fi ultimul om, zău! Mă doare-n cot și la bascheți de ce crede lumea despre bloggeri. Eu nu mă vând! Nu sunt preșul nimănui, să fie clar pentru oricine. Chiar dacă sunt un amărât de blogger ce încearcă să-și facă loc încet-încet în această lume haotică, nu mă lua de proastă. Nu-mi vinde gogoși (am lucrat 3 ani ca patiser… te fac foietaj în doi timpi și trei mișcări), nu-mi subestima munca și nu mă trata de sus chiar dacă ai șaptezeci de facultăți.
Am niște nervi pe unii colegi din blogosferă… mor! Coane, vrei respectul sponsorilor? Vrei parteneriate, faimă, chestii și vată pe băț? Prețuiește-ți munca! Nu mai acceptați campanii mizere, prețuri de un cingo și mai ales, nu mai acceptați termeni de colaborare pe care nu îi înțelegeți. Nu mai mergeți pe ideea „dacă tot pică ceva” pentru că așa va fi mereu și pe urmă vă plângeți că nu sunteți băgați în seamă sau că trebuia să primiți un cingo și în schimb ați primit doar ambalajul.
Ți-a ciocănit unul la fereastră și se arată dornic de o colaborare? Nu alerga cu limba scoasă după el… în definitiv el are nevoie de serviciile tale și nu invers. Ți-a dat o listă cu condiții? Întreabă-l de 10 ori, clar și răspicat ce vrea de la tine și care sunt termenii colaborării. În general, oamenii serioși care te contactează stabilesc un contract cu drepturi de autor cu tine și în acest fel știi cu siguranță că nu ești tras în piept.
Știu că nu este ușor să exiști ca blogger, dar nu te vinde pe nimic. Prețuiește-ți munca! Va veni o vreme când vei regreta amarnic colaborările inutile care nu te-au făcut să crești. Poate acum crezi că mă roade invidia… fals! Până la urmă, ce naiba mă bag eu? E timpul tău și ești destul de matur să hotărăști despre ce și cine scrii pe blogul tău. Dar nu te plânge… mai bine taci! Pentru că atunci când văd că te smiorcăi, îmi aduc aminte că ți s-a mai spus de ce se poate întâmpla și sincer… îmi vine să te bat. Jur!
Cred ca aici ai facut referire la mine sau una eu asa ma simt. Imi pretuiesc munca si nu ma vand pe nimic, asa cum am mentionat si pe grup acele caiete despre care am vorbit costa 35 lei unul si nu ma vindeam pe 6 lei sau cate e un caiet.Ca nu sunt eu proasta sa pun botu, dar ceea ce imi era mie neclar, cu articolul care lor nu le-a convenit cum l-am scris, nu mai mi s-a intamplat acest lucru pana acum si de aceea eram nelamurita. Pe viitor voi fi mult mai atenta la astfel de colaborari si nu voi mai accepta asa, sa vada ei.
Da, ce să zic, ai punctat totul bine. Chiar bine…iar ce să discutăm despre unele persoane că nu știu să scrie corect însă au blog?! 🙂 ! E ok…până la un punct!
ce sa pretuiasca? o laie. Oricum unii nici nu prea au ce pretui. Si se stiu ei. De-aia si accepta ce accepta. Stiu ca o sa mi-o iau in gura de la afirmatia asta, dar am ajuns in punctul in care ma doare in cot. Mi-am promis sa nu mai zic nimic nici de bine nici de rau de niciun pret. Sa scrie fiecare pe cat vrea ca cine vrea calitate nu se duce la 3 lei.