Uneori asta fac. Fur curent cum s-ar zice. Băi, dar în mod grosolan. Am impresia că e un nou mod de apărare a organismului, a subconștientului… sincer, nu știu exact. Te doare părul ce pot să scot din mintea mea. Mă amuză și pe mine. Mă port copilărește de parcă mi-ar fi dor de mine… de cea care avea cândva 10-12 ani. De cea care nu se temea de nimic și avea impresia că lumea este bună, sinceră și pură. Aveam să mă izbesc de realitate un pic mai târziu și de atunci o tot fac.
Încerc să mă țin pe picioare într-o lume pe care o văd în schimbare. Într-o lume în care totul este posibil dacă crezi în tine… dacă crezi în cei din jurul tău și le oferi, atunci când trebuie, o șansă. Încerc din răsputeri să înțeleg haosul și ideile preconcepute. Încerc să dau o șansă tuturor, chiar dacă acest lucru înseamnă să fiu călcată în picioare. Chiar dacă risc să mă fac neînțeleasă… încerc să schimb ceva. Încerc să-mi repar greșelile și să adun în jurul meu oameni ce iubesc viața. Oameni ce-mi oferă sprijinul atunci când nu îl cer în mod direct, oameni ce mă iubesc așa cum sunt.
Nebună, visătoare, credulă, uneori proastă de dau în gropi (băi, da bubui de prostie câteodată) … dar cică ăsta-i farmecul meu. Au fost momente când m-am simțit inutilă, respinsă și nu știam ce să fac. Dacă te uiți din avion la mine, nu fac nici cât o ceapă degerată. În rest… sunt minunată! Se întâmplă să bat câmpii atunci când te aștepți mai puțin și crede-mă, doctorii mi-au zis că sunt cât se poate de ok mintal. Încă… mai târziu nu se știe. Mă amuză oamenii care sunt oripilați când văd ceea ce fac uneori.
Vai, Aguritzo! Ai zburat cu avionul! Faci roata la 40 de ani? Dansezi, cânți, latri la lună și te transformi?
Uită-te în ochii mei? Ai impresia că-mi pasă de ce zice lumea? Talk to my hand! Și, da! Le fac pe toate și încă pe atât! Există vreo limită de vârstă în care te poți bucura de viață? Există o lege în care se interzice dreptul de a te simți ca un copil? No f… way, dude! Nu am de gând să-mi pun un sac în cap și să mă comport ca o cucoană bășinoasă doar pentru că așa vrea societatea sau doar pentru că buletinul meu arată o oarecare vârstă.
Bucurați-vă de viață, oameni dragi. Bucurați-vă de faptul că sunteți iubiți și înțeleși. Prețuiți clipele petrecute cu cei dragi și orice ați face… trăiți-vă viața din plin. E atât de frumoasă! Jur! Opriți-vă din haosul vostru și priviți în jur.
Mare dreptate ai in articolul tau.
Nu-i rau sa bati campii, dar pune o poza cu ei bine invinetiti acolo :)) e rau cu atata apa. Zic sa dam cu niste vin peste. Frumos articol!
Bucura-te de viata si fa tot ce poti si doresti acum pentru ca va veni vremea cand vei dori sa sari coarda si vei vedea ca nu poti ridica un picior sa urci scarile. Viata e facuta pentru a fi traita de fiecare dupa cum gandeste.
Si eu „bat campii” si nu ma intereseaza ce zic altii….
eu zic ca e mult mai ok sa nu tinem cont de varsta si sa fim asa cum suntem in sufletul nostru, indiferent de bariere si de prejudecatile celorlalti. mie imi place sa ma comport ca un copil, desi pot spune ca am deja o varsta si multi se asteapta sa-mi vina mintea la cap. ei bine, unde e serios, e serios. dar unde merge si putin amuzament… profit de orice ocazie!
Cand am impresia ca ma simt prea batrana sa o iau de la inceput, ajung sa citesc un articol de acest gen care imi da peste nas ca totul e doar in capul meu 😛
Ai dreptate! Trebuie sa invat sa traiesc viata asa cum trebuie!
Uneori e bine sa bati campii, sa fii tu insuti si sa te bucuri la maxim de viata.
Uneori suntem prea seriosi, prea rigizi.
De cand cu nepoata mea, am invatat sa ma bucur mai mult de lucrurile marunte.
Un comentariu la fel de fain ca articolul asta n-as prea putea lasa :)).
E bine sa batem campii. 🙂 Se numeste viata.
Ar trebui sa ne traim viata asa cum vrem noi si sa nu tinem cont de parerile celor din jur.
Eu te sprijin in nebunia ta, imi place spiritul tau s sa stii ca varsta e un nr, un nr csre pe tine n te tradeaza, continua sa faci ceea ce faci ca faci bine si mie chisr mi-ai dat o stare de bine, sunt unii mai tineri care nu fac nimic cu viata lor, asa ca mai da le putin peste nas ca merita.
O , Doamne!ce frumos ai scris! Nici nu mi-ar placea de tine daca nu ai fi asa???
Agurito postarea ta de azi mi-a mers direct la inima. Ma bucur sa vad ca exista persoane asa ca tine, daca ar fi mult mai multe, cred ca lumea ar fi de 100 de ori mai buna.
continua! si eu fac asta, stii tu prea bine!!!
Eu zic sa ne organizam cumva, poate facem clubul celor care bat campii, poate un ONG, sa avem cadru juridic si sa parem in randul lumii :))
Cred ca este normal sa mai bati si campii cateodata. Patesc si eu din astea frecvent 🙂
Mă regăsesc în nebunia ta! Şi da, continuă să baţi câmpii, să fac pe nebuna, că aşa-i stă omului bine!