Măi, frate! Prima mea întâlnire cu limba engleză a fost în clasa a cincea. O uram din suflet! Era la concurență cu limba franceză pe care o adoram din toate punctele de vedere. De ce diferența asta? Habar nu am! În mintea mea, franceza suna mai altfel. Mai romantic, mai intelectual. Am făcut 4 ani de engleză și tot pe atât de limba franceză. Compuneam scrisorele în franceză, corespondam cu ajutorul profesoarei bineînțeles, cu un grup de elevi dintr-un orășel micuț din Franța. Ce mai, tura-vura! Eram genială.
Eram… am zis bine. Singurele fraze pe care mi le amintesc și acum sunt „je m’appelle Maria” și „j’habite en Roumanie”. Atât mi-a rămas în cap după douăzeci de ani. Mai târziu m-am lovit de limba engleză de zici că eram blestemată. Pentru a intra la seral era nevoie de niște examene. Șoc și groază! Proba eliminatorie a fost la limba engleză. Am zis că leșin. Am încercat să mai învăț câte ceva acasă. Engleza fără profesor. Mi s-au amestecat toate gândurile și în ziua examinării am uitat tot. Arătam vizibil ca o retardată de gradul trei. M-am fâsticit ca un copil de grădiniță când am intrat în sala de curs și juriul din fața mea a început să turuie în limba engleză. Din nou șoc și… surpriză. Norocul meu a fost că am dat un test grilă și am bifat întrebările la plesneală. Am luat examenul cu nota 9.
Engleza te învaţă să utilizezi informaţia într-o formă care conduce la acţiune. – Marilyn Butler
După un timp, din lipsă de ocupație seara jucam un joc virtual în vogă. SecondLife se numea și pentru că mereu am fost ambițioasă, am vrut să-mi testez informațiile dobândite la limba engleză în acest joc. Cum? Lucram ca Host la party-uri și Dj. Totul live, la microfon. Puneam muzică la cerere, vorbeam cu lumea. Și „hou do iu do”, și „uelcăm tu dă clab, X… enjoi iour stai” și „hou caind iou are” …totul în limba engleză. Mă rog… engleza de baltă mai exact. Dacă la vorbit o mai scăldam, la scris făceam unele greșeli. Nu mari, dar ușor vizibile. Prindeam curaj atunci când persoanele care vorbeau fluent engleză mă lăudau.
Apoi am plecat în Italia. Doi ani am lucrat ca ajutor de bucătar și mi-a plăcut maxim. Până să învăț italiana, gândeam, găteam și vorbeam în engleză. Mi-a fost greu pentru că unele expresii nu le cunoșteam, iar engleza de acasă… nu se pupă cu cea din bucătărie ca să zic așa. Imperiul meu americănesc s-a dărâmat după nici două luni… „Picola, stop talking in english!”. În opinia șefului dacă ești mai mult de o lună de zile pe meleagurile venețiene, musai trebuie să vorbești italiană. Ce a ieșit? Un amestec de italiano- spaniolă (băi, nici nu știam spaniolă și eu o vorbeam). Tot de baltă și alea… spre amuzamentul colectivului.
Râdem noi, glumim… dar mâța-i urcată-n copac și cântă ca o privighetoare. Aventura continuă și acum. Din 2006 sunt angajată în cadrul Spitalului Județean Constanța, iar din 2010 m-am transferat în secția centrului de sănătate mintală. Fel și fel de oameni ne trec pragul. Cu probleme sau nu. Printre ei sunt și cei care au nevoie periodic de avize pentru angajare. Studenți la medicină, avocați, asistenți farmaciști ș.a.m.d.
Care e cel mai scurt cuvânt din limba engleză care conţine literele: abcdef? Răspuns: feedback. Nu uita că „feedback”-ul este esenţial pentru buna comunicare. – Anonim
Majoritatea sunt români, dar 40% sunt persoane cu cetățenie greacă, arabă sau nigeriană. Noroc că suntem câteva persoane care mai știm câteva boabe de limba engleză și ajungem să ne înțelegem într-un fel. Ideea este că dacă în mintea mea totul decurge destul de cursiv conversația… în realitate dau în bâlbâieli. Ajung să spun două cuvinte și sfârșesc prin a vorbi ca surdo-muții. Prin semne. Și mor de ciudă!
Pe cuvânt că nu înțeleg de ce mă bâlbâi atunci când încerc să port o conversație decentă în limba engleză. Și nu vă gândiți acum că spun cine știe ce. Încă învăț limba engleză. Prind din zbor. Urmăresc filme, clipuri pe YT sau încerc să-mi forțez mintea traducând texte din UK. Mi-aș dori să am mai mult timp disponibil pentru a vorbi fluent și corect în limba engleză. Nu știu voi cum vă descurcați sau ce planuri de viitor aveți. Eu? Vreau o carieră într-un spital din UK. Multitasking-ul mă definește, ceva engleză știu… dar vreau perfecțiune.
Engleza fără profesor… cu Profa’ Petruța!
Să cer meditații la engleză pe la cunoscuți? O să râdă și curcile de mine! Mai bine învăț engleza singură, mai ales că există o platformă profesională de elearning. Engleza la fără frecvență! Da, da! Pentru noi ăștia care stăm prost cu timpul. Avem și un profesor de limbă engleză. Rectific, există Profa’ Petruța. Vai de steaua și de zilele mele! Ce va urma? Să se chinuie cu mine, asta se va întâmpla. Cu pronunția corectă, cu gramatica. Se va zburli părul pe ea când voi „apărea” la ore. Dar nu se va lasă invinsă! Va avea răbdare și va ști exact care sunt „lipsurile” mele. Mă va verifica la „teme” mai ceva ca mama și îmi va oferi informații suplimentare atunci când dau cu bâta-n baltă.
Oricine poate învăța engleza… zâmbind!
Profa’ Petruța zâmbește mereu și, sincer sunt mulțumită că am găsit pe cineva care are încredere în mine și, mai ales în capacitățile mele. Faptul că am un feedback de la un profesor care știe exact cum și unde trebuie să exerseze cu mine, cursurile de limba engleză online sunt mai ușor de urmat și le pot învăța oricând și la orice oră. Am acces la garantat la toate testele și exercițiile 24/24.
M-am interesat care sunt cerințele pentru a aplica la un job din UK și vreau să fiu cu adevărat pregătită. Pe lângă micile meditații la limba engleză alături de Profa’ Petruța, voi aplica și pentru cursul IELTS Academic. Știu ce se bucura să scape de mine, dar ce să fac dacă e singura care îmi cunoaște nevoile? Chiar dacă este un pic mai dificil decât un curs de limba engleză de nivel mediu, IELTS este exact ce trebuie pentru a-mi perfecționa informațiile acumulate. Dacă mă voi descurca… rămâne de văzut. Până atunci mă duc să exersez engleza de baltă cântând în fața oglinzii… sper să nu mă audă Profa’ Petruța cum stâlcesc engleza. Să nu mă spuneți, da?
Ken leeeeee tulibu dibuuu douchoooo… ken leeeee mejuee mooreee – Without you by Mariah Carey
Acest articol a fost scris pentru proba nr 4 din cadrul competiției Spring SuperBlog 2017!
Am intrat şi eu pe Second Life ăla, mă plimbam prin cluburi pe-acolo şi mă agăţau unii, dar toţi vorbeau prescurtat, limba netului. N-am stat mult pe-acolo, că aveam o First Life, da’ îmi amintesc că era destul de plictisitor.
Adevărat! Dădeai peste dobitoci la orice pas! 🙂
Bineee boss… 🙂
Sanchiu, veri muci! 🙂 🙂 Bhahahaha!
De mine nu a vrut de loc sa se lipeasca engleza. Franceza am invatat-o foarte usor si cu placere.
Eu ador engleza.
Bafta la competitie.
Succes la concurs.
Să-nnebunesc nu alta :)) Citesc articolele fără să mă uit la autorii blogurilor dar pe tine te-aș recunoaște de la o poștă. Dacă puneai și emoticonul care se dădea cu capul de masă, eram pe jos de râs :)) Dacă nu iubești UK atât de mult, lasă IELTS Academic, o să îți explodeze capul și nu avem emoticon pentru asta 🙂
Nu iubesc UK ul așa de mult pentru că încă nu îi cunosc oamenii etc etc
Mă gândeam că mă recunoști după greșeli și bălăriile pe care le scriu… nu-mi este clar, dar mă bucur că am amprenta mea! Hugs!
PS: Thank you, teacher! Very kind of you! 🙂
Dintre engleza si fraceza , eu am preferat mereu engleza 🙂 Sper sa iei nota mare in competitie ! 😉