Nu ştiu cum se face că toate belelele numai de capul meu se lipesc. Apocalipsa e mic căţel pe lângă faptul că într-o zi normală de weekend, sună telefonul şi eşti anunţată mieros că e la uşă. Nu vreun curier drăguţ care îţi aduce un buchet de flori sau vreo comandă plasată de curând, ci soacra. Mi-am pus mâinile-n cap, am zis vreo două rugăciuni…am stropit cu aghiasmă pentru orice eventualitate şi i-am deschis zâmbitoare.
Sarsanale, paporniţe şi multe altele au năvălit grămadă în holul apartamentului… şi-apoi ea. Cruela! Genul ăla de socroşenie care are impresia că nora de la oraş e o fandosită şi că nu merită un „băiet” aşa frumos şi deştept cum a crescut ea. Buuun! S-a instalat ea frumuşel, dând ordine socrului mai ceva ca la un soldat aflat în instrucţie. Al meu dădea ochii peste cap, vorbindu-mi muteşte că „las-o aşa, draga mea…e şi ea bătrână”. Eu mai să-i dau cu ceva în cap în semn că am înţeles, dar că totuşi voi muri cu ea de gât dacă-mi va mai comenta stilul de gătit sau de făcut curăţenie.
– Hai să le facem o surpriză, îmi spuse el în timp ce pregătea un ceai.
– Ce surpriză, nebunule! Nu e suficient că au apărut tam-nesam aici? Uite ce surprinsă sunt… nu mai pot! Ştii ceva? Eu nu am chef să gătesc în weekendul ăsta, sun la WuXing! Să nu te aud! Mai mult nervoasă, formez numărul şi din neatenţie apăs pe speaker.
– „Ţzsărnaaa”! Cu ce vă putem ajuta?
– WuXing ştie! Umm… bună ziua! Fi-ţi amabil, aş dori să fac o comandă…
– Oooo, doamna Aguriţa! Ţze plăţzere! Ufff… scuzaţi accentul, nu pot scăpa de el. Comandaţi ca de obicei?
– Desigur, numai că dublăm comanda. Deci doresc 4 porţii de Furnici În Copac, 4 salate cu urechi de lemn şi ca desert aş dori nişte profiterol cu cocos…poate le îngheaţă capul.
– Poftim? spuse operatorul speriat.
– Scuze, nu mă băgaţi în seamă. Deci rămîne cum am stabilit? Mulţumesc! Şi închid.
Socroşenia e mută. Socrul a rămas perplex şi aşteaptă înspăimântat urgia. Ştie ce are la uşă, ştie ce urmează.
– Apăi, fătucă… tu ai impresia că eu am venit la voi să mor otrăvită? Păi eu ţi-am dat un băiet frumos, deştept şi tu vrei să-mi iei zilele? I-auzi, Ioane… ce zici de nevastă-ta?
– Mamă, calmează-te! A comandat nişte mâncare chinezească, e delicioasă. Promit!
– Furnici în copac? Ce copac, noră dragă? Are flori copacul ăsta? M-ai văzut pe mine să mănânc gărgăriţe, chestii? Ce copac, dragă? Ce copac?
– De mentă e copacul, mamă soacră! Mă scoţi din minţi! Aşa se numeşte felul de mâncare, stai liniştită! E o delicatesă. Carnea tocată mixtă arată ca nişte furnicuţe pe tăiţeii de orez din compoziţie. Se mai folosesc spaghete de soia pentru pregătirea preparatului, iar alături de ceapă, usturoi, condimente chinezeşti, pastă de ardei iute şi oţet chinezesc pus la final iese o bunătate. O să te lingi pe degete, promit!
– Aşa? Deci furnicile nu-s furnici, iar copacul nu-i copac… m-ai ameţit de cap! Sigur nu mă minţi? Şi cu urechile de lemn ce e? Crezi că sunt surdă sau cum? Sau e vorba de „curechi”? Alea cu afumătură? Păi de ce nu ai spus că-ţi aduceam un butoi plin.
Sigur eşti adoptat…
Îmi pocnea o venă-n cap, jur. Mă uit la al meu, mă uit şi la ea. Cu siguranţă te-au schimbat ăia de la spital.
– Mamă soacră… (respiră, Aguriţo! Aşa…unu, doi, trei. Hai, zâmbeşte…) urechile de lemn sunt nişte ciuperci.
– Aoleu! Ciuperci! Otrăvitoare! Am ştiut eu! Uite Gheorghe, ce ai crescut la uşăăă… vor să ne omoare!
– E vorba de salată cu urechi de lemn, mamă soacră! Urechile de lemn sunt o specie specială de ciuperci numite Auricularia auricula-judae. Este mai cunoscută sub numele de urechea lui Iuda, iar asocierea cu ciupercile a fost făcută de un om de ştiinţă german. Acesta a stabilit că Iuda s-ar fi spânzurat de un soc. Pe acest copac cresc aceste ciuperci negre care au forma unei urechi.
– Copacul cu furnicile? spuse ea şocată.
– Nu! Doamne, greu înţelegi ce spun.
– Păi dacă nu vorbeşti normal, fătucă. Deci sunt nişte bureţi…
Noroc că a venit mâncarea… altfel făceam eu bureţi la creier.
– Auzi, fătucă… da bune-s urechile astea. WuXing are bucătari buni! Data viitoare poate mă duci la ei, să-i văz şi eu cum gătesc delicatesele astea. Mai schimb şi eu o vorbă cu ei…
– Eu ţi-am zis, mamă soacră! Şi să ştii că e numai bună dacă ţii la siluetă sau când eşti în post. Salata de urechi de lemn conţine numai legume, sare, ulei de susan şi condimente chinezeşti. În plus, ciupercile de care ţi-am vorbit sunt benefice sănătăţii. Ajută la scăderea colesterolului sau la reducerea riscului de infarct. Şi încă ceva, mamă soacră… consumul de ciuperci negre ajută la stimularea emoţiilor pozitive. Poate aşa prinzi şi tu drag de mine…
– Ce-ai zis?
– Nimic, mamă soacră!
În celălalt colţ al mesei, socrul se joacă cu mâncarea. Poate nu-i place sau…
– Gheorghe! Ce faci, te joci cu mâncarea? spuse ea siderată. El nimic, mut. GHEORGHEEE!
– Huh? Da, scumpa… umm, caut urechile de lemn. Tot învârt cu beţele astea şi lemn nu am găsit… fătucă, ăştia ţi-au greşit comanda!
– Ioane! Vezi că lui taică-tu i s-au terminat bateriiile de la aparatul auditiv… ăsta nu a auzit nimic din discuţia noastră. Da prost eşti, Gheorghe!
Acest articol a fost scris pentru proba nr 20 din cadrul competiţiei SuperBlog 2016!
Sa stii ca eu chiar am gustat preparatul „Furnici în copac”. Este foarte bun, mai ales ca mie-mi place sa manânc picant. De-aia-s „hot” mereu, banuiai, nu? Hahaha!
Si, apropo! Eu n-as fi stricat bunaciuni de mâncaruri pe socra! 😉
Wow, mancare chinezeasca!!!! Furnici in copac si salata cu urechi de lemn sunt preferatele mele! Pacat ca este asa tarziu si nu pot da o comanda acum :))
M-am amuzat copios. E chiar atat de rea soacra sau ai vrut s-o bagi in articol? Eu cred ca te iubeste foarte mult.
Valeuuuu, soacre și mâncare chinezeasca. Pai, a mea la cat e de conservatoare..nu as convinge-o nici cu slujbe, poate doar pachetelele de primavara, ca-i plac foetajele…
Imi place mancarea chinezeasca, mai ales pachetelele de primavara.
A mea cred ca ar face infarct daca as comanda mancare chinezeasca cand vine in vizita, pentru ca ea de obicei nu mananca nimic de frica sa nu o otravesc. 🙂
Gheorgheee…soacra si mancarea, ce tare a fost acest articol.Nu am mancat pana acum mancare chinezeasca dar nu stiu daca as incerca, oare ce gust o avea?
Sunt bestiale acele urechi de lemn. Noi am gasit in padure anul trecut si le-am luat totusi chiar daca nu stiam de ele. Miroseau foarte bine, le-am pus intr-o punga separata si am intrebat un prieten de familie cunoscator. Cand le-a vazut a zis ca am luat cele mai bune ciuperci. Apoi le-am vazut la hypermarket la un pret destul de piperat, vandute la caserola. Nu-ti spun cat de bune erau cu usturoi si verdeata. 😀
imi plac urechile de lemn…si orezul picant!
Gheorghita, tulai, ce ne facem cu tine, nu mai auzi deloc!!!!
Imi pare rau ca nu stau si eu in Bucuresti sa imi pot comanda cateva bunatati. Iubesc mancarea chinezeasca
Arata extrem de delicios!
Hahaha! Cred ca si familia mea ar purta acelasi dialog :))
Tot ce e picant sa vina la mine… Eu sunt mai rau ca soacra, as proba orice e iute ca mai apoi sa scot flacari pe nas. Pachetelele de primavara imi plac cel mai mult.. cele picante desigur .
Dar ce v-a apucat frate pe toate, nu va mai place fasoalea cu afumatura si mamaliga in straturi cu oua, telemea si carnati afumati? V-ati dat cu chinezii…. Hai ca va fac o ciorba de potroace sa va treaca greata de atatea furnici :))
Eu iubesc mancarea chinezeasca. Cand ajung in Mall, lumea se inghesuie la shaorma, eu la chinese 😀
Foarte simpatic articolul, cred că le vor plăcea celor de la Wu Xing ce le-am pregătit noi. :))
Am ras cititnd articolul tau, pare in stilul lui Caragiale.
Parol, parca mi-am revazut familia, nici ai mei parinti nu sunt foarte deschisi atunci cand vine vorba de mancare.
aiiiii…. parca, mi se face pofta desi nu sunt cu mancarea chinezeasca.
Are soacra net? 🙂
Aree 🙂
Ce bine arata. Tentant.