Frica e blestemul omului. -Dostoievski
Sunt momente în viaţă, chiar foarte multe, când ne lovim de incertitudini. Ne izbim de obstacole parcă am fi mânaţi de un magnet invizibil. Şi nu odată s-a întâmplat să fim puşi în faţa unor situaţii în care ni se cerea „imposibilul”, nu? Adică există undeva un scenariu destul de complex în care tu ca personaj principal în viaţa ta eşti pus în situaţii noi, eşti forţat cumva să iei decizii. Câteodată nimereşti să iei cea mai bună decizie. Câteodată paralizezi de frică. Frica de necunoscut.
Nu ştii dacă deciziile tale sunt corecte şi schimbările imprevizibile din viaţa ta te pot descuraja destul de uşor. Chiar dacă uneori eşti destul de optimist, viaţa are metodele ei să te pună la încercare. De ce? Pentru că ştie că poţi! Pentru că „toate se întâmplă cu un motiv” sau „nimic nu este întâmplător” iar tu eşti singurul care poate descifra acest puzzle dement. Te îngrijorezi nejustificat când dai nas în nas cu problemele, iar sentimentul de nesiguranţă pe care îl creezi nu face decât să „hrănească” teama şi disperarea din suflet.
Înfrângerea fricii este începutul inţelepciunii. -B. Russell
Viaţa înseamnă schimbare! Oricât de greu ar fi şi oricât de „jalnică” îţi este viaţa, tu eşti singurul care poate face CEVA în privinţa asta. Găseşte o motivaţie şi vezi dincolo de gravitatea situaţiei. Acceptă lucrurile noi din viaţa ta şi încearcă să găseşti aspectele pozitive. Acceptă faptul că schimbările pot fi imprevizibile şi încearcă să te adaptezi.
Poate eşti o persoană căreia îi place să deţină controlul asupra oricărei situaţii, dar vor exista momente când frica te va paraliza. Cred că nu sunt singura care s-a confruntat cu astfel de situaţii, nu? Scopul schimbărilor nu este întotdeauna clar, dar uneori este necesară existenţalor pentru a evolua. Totul va părea mult mai simplu dacă înfrunţi problemele şi accepţi provocările care apar în viaţa ta. Tu cum faci faţă schimbărilor? Cum depăşeşti momentele dificile apărute în viaţa ta?
„Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.”
Dune – Frank Herbert
Good point 🙂 Mi-a placut, Radu!
o iau la sanatoasa.
Adica sa inteleg ca fugi atunci cand vine vorba de responsabilitati noi si decizii importante?
a nu knd e vb de responsabilitati tulbur un pic, ma orientez un pic si la altii, vad ce e bn pt mn si dau play. frica, stresul, neputinta, faptul ca nu iese, fac parte din greutatile sau antrenamentele vietii.
Cum depăşesc momentele dificile apărute în viaţa mea?
Oricât zbucium interior aș avea și oricât de mult mi-aș dori să fug de orice trezește în mine frica, caut să înfrunt momentele de teamă și fricile din capul meu.
Doar astfel voi putea să evoluez.
ttp://www.whitecharm.wordpress.com
Buna, Lorette! Te imbratisez cu drag!
Sunt curioasa ce metode ai pentru a scapa de frica 🙂 Poate invatam cate ceva!
Pupici!
De obicei incerc sa infrunt aceste temeri..
cum faci asta, Deea? Exista un secret?
In general nu prea mi.e frica de nimic. Cam la un singur lucru ma panichez -singuratatea. Desi ma simt bine cu mine si n.am nevoie de oameni prea des, am momente in care linistea mea se transforma in teama. In rest… Greu sa ma tem de ceva
Felicitari, curajoasa mica! Te imbratisez cu drag!
In general nu fac fata 🙁
Cum asa, draga mea? Ai incercat sa le depasesti? Ce te trage in jos?
Si mie imi este frica de multe lucruri, mai ales de schimbari, dar uneori trebuie sa le accept ca atare.
Mie imi plac schimbarile pentru ca stiu ca ma ajuta sa evoluez, dar doar cele bune. Pe celelalte le depasesc mai greu in prima faza, dupa care invat sa traiesc cu ele si sa merg mai departe.
„Nimic nu îi dă mai mult curaj unui om fricos decât frica altuia.” — Umberto Eco
Si eu! 😀
Cred ca sunt model de referinta pentru „Asa, nu!”
Nici schimbarilor de mobilier din casa nu fac fata prea usor, daramite celor din viata mea. Unii ar spune ca sunt „de neclintit”, eu ma consider o neadaptata. Si neadaptabila, desigur!
Observ că foarte multă lume sunt „de neclintit”…wonde why?
m-ai lovit rau cu articolul asta. Frica e cea care ma tine in casa de vreo 8 ani. Atacurile de panica numai de la ea mi se trag. Prin urmare, nu stiu deloc sa mi-o gestionez.
Well…ştiu că tu ai problemele astea, parcă citisem undeva într-un com sau art pe blogul tău. Cred că dacă ai avea puţină încredere în tine, ai putea depăşi uşor momentele dificile. Încearcă şi puţină psihoterapie, draga mea. Vei învăţa dacă ai puţină răbdare cum să dobândeşti controlul…
Conteaza si cine iti e alaturi in viata cand te apuca frica/fricile. E un sentiment care, intr-adevar, paralizeaza. Si mai e e nevoie de o motivatie puternica pentru a o alunga din suflet.
Statul asta in zona de confort il cunosc destul de bine, uite asa ni se altereaza potentialul de a ne dezvolta si a ne descoperi. Se pare ca am noroc pentru ca sunt inconjurata de oameni activi si mereu in competitie cu ei insasi, asa ca de multe ori ei ma mobilizeaza.
d’aia esti asa activa ca stai printre oameni activi
Complicat…frica e ceva specific fiecăruia…într.un anume mod
Stii care e frica cea mai mare a omului? Frica de singuratate si lipsa puterii personale de a gestiona aceasta singuratate
Si eu am multe momente de frica, panica… din fericire am un sot care ma sprijina si foarte putini prieteni, dar pe care ma pot baza.
Nu stiu. Buna intrebare. O sa ma gandesc
Nu am frica de nimic si stapanesc bine situatiile de criza, muncesc mereu in stress :))) si m-am obisnuit cu asta :))))
Orice obstacol as intampina, fac tot posibilul sa il trec. Oricum, sa stau intr-un colt sa-mi plang de mila, nu-mi ajuta la nimic.
La teorie stau bine, vorbesc cu mine insami adeseori si partea „inteligenta”explica partii „proaste”cum stau lucrurile in functie de caz dar degeaba, nu pricepe si din moment ce nu ajung la un consens cele doua parti, nu iese nimic. Frica de frica, citeam undeva cum se numeste dar nu mai stiu. Mi-e frica de necunoscut, de a nu avea control asupra mea( lesin, pierderea cunostiintei, etc) de a nu li se intampla ceva rau fiului si mamei mele( familia mea). Traiesc sub teroarea propriilor mele ganduri. Nu stiu cat de grava e frica de intuneric, frica de spatii inchise chiar daca uneori simt un disconfort si in aceste situatii dar frica despre care vorbesc eu, ma aduce des la atacuri de panica.
Incerc si eu cum pot sa fac fata !
Intotdeauna teama e mai puternica decat noi atunci cand lipseste increderea in noi.Atunci cand traim in trecut ,legati mereu de esecuriile noastre.Ideal ar fi sa regasim doar ce e pozitiv si sa retraim clipele minunate,sa vedem partea luminoasa a sufletului si caracterului nostru.In momentul in care o sa ajungem sa ne iubim ….o sa dispara si teama esecului. 🙂 Pare greu,insa Nu este !! 🙂
Eu sunt o persoană destul de conservatoare și mi-e teamă de schimbări.Până la urmă mă adaptez, dacă nu am încotro și lupt cu teama, dar în primă fază, simt un disconfort acut.
Nu-mi este frica de greutati si responsabilitati. Le infrunt pe toate cu stoicism. Imi este frica de singuratate si sper sa nu fiu niciodata singura.
Am facut multe schimbari in viata mea de-a lungul anilor ( servici, vestimentatie, culoarea parului, prietene) unele pentru ca asa a fost sa fie iar altele pentru ca a asa am considerat eu ca e mai bine pentru mine. La inceput mi-a fost teama de schimbarile survenite in viata mea dar neavand incotro a trebuit sa inving frica de necunoscut si sa merg mai departe cu curaj .