Fară muncă, talentul nu este altceva decât un prost obicei. (G. Brassens)
Vă mai aduceţi aminte când copilăria voastră era persecutată de întrebarea: Tu ce vrei să te faci când ajungi mare? Măi, ţin minte că era atât de enervant să repeţi over and over acelaşi răspuns pentru fiecare. Şi probabil din acest motiv, am ajuns în cele din urmă să străbat „căile necunoscute” a câtorva joburi pe care sincer, nu ştiu dacă le-aş mai avea în vizor. Alegerea unei cariere nu este deloc uşoară. Drumul până la „celebritate”, faimă şi „căruţa cu bani” este pavat cu obstacole şi o căruţă de nervi.
Acum câteva zile mă pocni melancolia. Nu ştiu cum se face, dar atunci când sunt în concediu îmi umblă mintea razna. Mă rog, mintea-mi umbla razna cam în fiecare zi… mai visează omul din când în când. Dar să lăsăm tripla mea personalitate să-şi vadă de treaba ei, nu? Aşasar, mă pocni melancolia când îmi făceam o mică „inspecţie” prin viaţă. Ce-a fost, cum a fost, ce-aş fi putut face şi alte bălării de genul. Vouă nu vi se întâmplă?
Pornind de la „întrebarea din copilărie” am făcut o mică listă cu joburile îndurate de-alungul anilor. Am inclus în lista şi „carierele de sezon”, că doar şi „ele mi-au adus o buca’ de pâine”. Deci începând din 92′ până în prezent m-au „marcat” şi chinuit următoarele joburi: ajutor de ospătar (Satul de Vacanţă casuţele Arad şi Ana Lugojana), cameristă (Costineşti), vânzătoare îngheţată (Venus şi/sau Costineşti depinde cum voia nea patronul). Apoi a urmat cariera minunată de vânzător gestionar, ajutor cofetar, patiser, bucătar (Italia), infirmieră ( pe chirurgie, ginecologie and finally sănătate mintală).
„Munca este grea, atunci când viaţa este lipsită de un scop. Când trăieşti pentru a realiza ceva mai măreţ decât propriul orgoliu, munca grea devine o plăcere nebănuită” – Steve Pavlina.
Cam multe, nu? Nu ştiu de ce le-am acceptat, cert este că la acel moment de „răscruce” erau ca pâinea caldă. Am avut multe de învăţat de la fiecare, iar de la altele am rămas cu amintiri amare. Nu mi-a fost ruşine cu „munca de jos” şi dacă ar fi să întorc timpul…probabil aş face la fel. Voi ce joburi aţi „îndurat” până în prezent, dragii mei?
Pfff…si eu am ceva istorie, chiar daca nu lucrez cu carte de munca decat de 3ani. Am inceput ca ospatar la nunti, mi se parea destul de greu, de obositor, dar am reusit la vremea aia sa fac fata – aveam 16 ani abia. Apoi au urmat joburile la spalatorii auto, multe si diverse, de vara. Am tinut.o asa cativa ani. Acum sunt inginer de mediu si asistent cercetare – un salt urias fata de ce am inceput, dar nu as zice niciodata nu oricarui job decent. Pentru ca mi se pare mai ok sa iti castigi painea cu decenta decat sa dai in cap sau sa faci altele
Wow, Gabriela! chiar ai o istorie destul de bogată, draga mea. Te imbretisez cu drag!
Ps: Cu ce se ocupă un inginer de mediu?
M-ai facut sa zambesc. Raspunsul meu cand eram mica la aceasta intrebare era „Eu vreau sa fiu ca tanti Nitescu” Tanti Nitescu era o doamna foarte chic, foarte culta, era ceva diferit in comunitatea in care traiam. Parintii erau prieteni de familie si avea 2 fete cu care eu ma jucau, amandoua sunt doctorite in Bucuresti. Nu am ajuns ca tanti Nitescu, nici inginera, nici atat de culta, nici foarte chic. Va vine sa credeti sau nu, toata viata am lucrat in acelasi domeniu, ( atat am avut in comun cu tanti Nitescu pana la urma) doar m-am transferat dintr-un oras in altul cand m-am maritat.
Mă bucur că te-am făcut să zâmbeşti, draga mea 🙂 Te îmbrăţişez cu drag!
ce te mai slefuieste viata, ce te mai urca si coboara. eu am fost prin: ceramica,tamplarie, sofer, op introducere date,paza, gardieni publici,distributie pliante, productie publicitara.
Well done, Marinel! 🙂 Ai şi tu o întreagă istorie în spate 🙂 Ce făceai la ceramică?
dadeam rebuturile(vase wc, chiuvete, si altele) printr-o masinarie care le toca si apoi se relua procesu de fabricare
wow interesant, cred că am văzut ceva de genul pe Discovery într-o emisiune „how is made”
care a fost cel mai ciudat/ naspa loc de munca al tau?
Hmmm… naspa? Nu cred că pot numi aşa. Cred că perioada de „cofetar” a fost cum zici tu pt că nu eram plătită, muncă multă etc etc. La ultimul salariu(era 80 de ron atunci) m-am enervat atat de tare incat nu am plecat din magazin pana nu a facut duduia vanzare sa-mi dea salariul…5 ore am stat ca popandaul acolo timp in care idioata ma lua cu vrajeli gen”nu cred ca fac vanzare azi, nu vezi ca ploua”, „dar tu nu ai parinti care sa te ajute”. Am luat foc iti dai seama! In final mi-a dat banii..
Mamaaaaaa coana primarita ce ma aruncasi matale in butoiu’ cu melancolie.Imi amintesc ca in cretacicul superior voiam sa ma fac :actrita,cantareata,invatatoare si apoi profesoara de franceza.La filo am dat profesoara de franceza n-am ajuns.Am mai dat eu un examen sa ma fac ghid turisitic auzi….sa nu pierd franceza….dar cum nuimi placea geografia nu m-am facut nici Ghid .Asa ca in disperare de cauza m-a angajat mama la o cresa „stergatoare de fundulete de copii”…adica infiermiera…asta e tanti aia care le da sa pape la copii…ii schimba de hainutele udate 😉 ii sterge la fundulea…eu am mai fost si „dii,calu” ca am ramas cu probleme la sale.Apoi din cauze independente de mine m-am transformat in registratoare medicala la fisierul unei policlinici(scoate Neto fisele de consultatie,taie chitante si da informatii la surzii de bolnavi).Dupa asta am evoluta…registrator de laborator…scriptologia sa traiasca.Dupa o vreme m -am mutat la alta policlinica si alt fisier…unde am capatat obiceiul de a vorbi tare :D…asta imi foloseste in ziua de azi cand sunt asistenta medicala la serviciul de radiologie si unde am placerea sa lucrez si cu pacienti surzi ca cizmele…deci urla Neta de se aude din parcarea de la 50 metri.Am mai fost la un moment dat si picolita intr-un bar mic cu 5 mese…:D…Ah,am uitat …am mai facut si pe traducatoarea…adica am tradus un tratat de acupunctura din engleza in romana…si „ceaslovu;”avea vreo 500 de apgini…asta in conditiile in care eu la scoala nu am facut engleza,dar am invatat singura din zbor si am facut-o cu dictionarul in mina .Na…iaca si istorioara mea .Sper ca la pensie(care imi doresc sa vina repede) sa mai fac unele altele…ca nu ma las 🙂 🙂 🙂
Draga mea, m-ai amuzat teribil! 🙂 Te admir pt perseverenţă!
De fapt dacă mă gândesc mai bine eu visam să ajung ca duduile din paginile revistei „Pentru Patrie”… adică miliţiancă 😛
Si sa stii coana primarito ca toate astea le-am facut si le fac cu placere…chiar daca poate mai e cate unul care imi omoara cate o cohorta de neuroni….imi trece si merg mai departe.Sper sa ies la pensie cat mai repede ca sa ma pot ocupa de zugravitul fatadelor ca asta chiar imi place si asa ca bonus sa margelesc cateodata ca si asta imi place 😀
hai k n-am mai auzit asa cv, sa astepti sa faca vanzare ca sa-ti iei salariu.
eu am lucrat o sapt. intr-un cimitir, la gardieni si intr-o seara patrulam p akolo si la un moment dat m-am oprit la o cruce care avea poza unei femei si ma miram ca nu avea anu mortii scris si cand intorc capu apare tipa care era pe poza si mi-a zis ca ea e cea din poza…., am tras o mica sperietura.
Eu mi-am dorit mereu sa fiu Asistent Medical, n-am avut alte ganduri niciodata. Asta fac de 26 de ani, imi place ce fac tare mult si nu ma vad facand altceva 🙂
e mai bn asa cu un singur loc de munca
eu nu prea m-am chinuit asa tare, singurul job chinuitot pentru mine este cel de economist, cum nu am stare pe scaun…inebunesc…io cu muncile de teren sunt prietena!
si am lucrat candva intrun loc unde abia asteptam sa ma trezesc dimineata ca sa ajung…da! exista si asa ceva!!!
Eu nu am avut asa multe joburi: am lucrat la un call center, am fost asistenta unuia care lucra la radio, am incercat si partea de marketing si vanzare de produse, dupa care am trecut la operator calculator si reprezentant vanzari. Cu asta cariera mea s-a incheiat apoteotic si acum sunt o tanara pensionara.
Cand eram mica imi doream sa lucrez intr-o fabrica care face dopuri de pluta. Mi se pareau fascinante.
Eu inca sunt mititca. Lucrez cu acte in regula inca din perioada facultatii. am fost operator comercial, ajutor contabil, asistent manager, iar acum sunt mamica full time. 🙂
Cel mai misto era in perioada facultatii. Alergam intre cursurile obligatorii si birou mai ceva ca la maraton. O perioada grea dar absolut minunata.
Eu inca ma mai gandesc ce vreau – sa ma fac cand voi fi mare – ….
Am ajuns intr-un punct profesional in care realizez ca ceea ce-mi doream in trecut nu este tocmai ce mi se potriveste.
invata, strange diplome si cv experienta si tragi concluziile mai tarziu.
Eu sunt din categoria fac acelasi lucru de la 20 de ani si pana in prezent, n-am schimbat job-ul.
E cand eram mica visam sa fiu croitoreasa ca mama,apoi cantareata ,dansatoare profesionista…si intr-un final am ajuns tot asa ospator prin adolescenta, vanzatare prin diferite magazine, haine/alimentare i intrun final asistenta medicala…Eu zic ca e destul d eok :))
Eu de 6 ani stau pe scaun si ling la hartii, teoretic. Practic, sunt multitasking 🙂
In afara de joburile ocazionale din facultate-vanzator, picolita, de cand am terminat facultatea fac acelasi lucru-economist…nu stiu daca asta mi-am dorit de mica, dar imi place ce fac si lucrez cu drag, daca se poate spune asa 😛
bun si asa. si cf un economist?
Eu am acelasi job de cand am terminat masterul 😀
Wow ce tare , trebuie sa recunosc ca eu nu am avut niciun job , asistent de farmacie sper sa fie primul si ultimul ???
Am lucrat in croitorie apoi vanzatoare pe piata la o taraba ,acum deocamdata sunt casnica !
Pentru mine, e mult spus „indurat”, de la fiecare job am avut ceva de invatat, de la oamenii cu care am lucrat umar la umar in acele job-uri. Am fost pe rand : vanzatoare, arhivar, operator productie intr-o fabrica de cataloage de par, am lucrat o zi ca ajutor bucatar si doua zile la spalatoria unui spital. Ultimelor doua job-uri le-am zis „pas” din lipsa de interes, fiindca imi permiteam sa aleg. Desi majoritatea cauta un loc de munca stabil, mie inca imi place ca pot lucra azi la un loc de munca, maine la altul. Nu stii niciodata unde te duce viata, ce oameni intalnesti, si mie imi place sa cunosc oameni, sa interactionez (chiar daca, paradoxal, nu-s o fire foarte sociabila), sa vad cu ce se „mananca” o meserie – e si un mod de autocunoastere, asa afli ce-ti place sau nu sa faci, pentru ce ai indemnare, aptitudini sau chiar talent. Eu am descoperit de pilda ca nu-mi plac job-urile in care stai intepenit pe scaun 8-10 ore, n-am suficienta rabdare. 🙂
Drăguț articol. Nu ma pot laudă cu multe jocuri. Dupa ce am terminat facultatea am predat engleza vreme de 8 ani ,apoi am renuntat si m-am angajat ca librar. E drept ca am schimbat 3 scoli si 2 librarii,dar de fapt am am avut doar 2 joburi ☺