Se iubesc mult. Lumea din jurul lor zâmbeşte, dar într-un fel este invidioasă pe fericirea lor. De ce? Pentru că nu înţeleg că viaţa e făcută pentru a iubi şi a oferi înapoi iubire. Nu înţeleg că nici o tornadă nu poate stinge sentimentele dintre doi oameni. De ce? Pentru că ei nu au simţit aşa ceva. Pentru că unii sunt prea obsedaţi de partea materială, de stresul cotidian şi uită să-şi canalizeze energia pe lucrurile frumoase din viaţă. Dar ce ştiu eu? Poate greşesc… încă sunt mititică, mai am de învăţat despre ce ar trebui să fac în viaţă. Până atunci nu pot să nu observ şi să simt emoţiile dintre cei doi. El o adoră. Ea este în al nouălea cer. Au luptat mult pentru relaţia lor şi nimic nu le-a stat în cale. Au crescut împreună şi s-au educat unul pe celălalt. Au trăit momente frumoase, au adunat amintiri şi ca orice pereche de îndrăgostiţi, visau departe. Îşi imaginau cum va fi viaţa lor în viitor, cum vor îmbătrâni împreună şi cum vor încerca să depăşească obstacolele vieţii fără să perecliteze cumva, relaţia clădită cu dragoste şi încredere. Uneori vorbeau de mine… şi vorbeau cu atâta emoţie în glas. El era nerăbdător. Ea întotdeauna emoţionată când se privea în oglindă. Ştiam că mă vor iubi şi că mă vor accepta în viaţa lor fără să regrete. Ştiam că le voi aduce bucurie în suflet, prin simplu fapt că voi fi Eu.
Mă simt importantă şi norocoasă că fac parte din viaţa lor. Am nişte emoţii!! Şi e vina lor! Numai a lor! Ei îmi transmit absolut tot ce simt. De câteva zile sunt un pic stresaţi cu cel mai frumos eveniment din viaţa lor. Se căsătoresc! În sfârşit îşi vor „legaliza” iubirea, unindu-şi destinele în faţa tuturor. Îi aud cum vorbesc, cum îşi fac planuri. Au tatonat terenul, listuţe peste listuţe, vizite pe la restaurante, oferte. Am ameţit de atâta „tărăboi”. El o ascultă cu atenţie. Ea îl venerează ca pe un rege şi e mulţumită că ideile ei sunt acceptate. Eu mă înec în emoţii şi ascult.
– Cum facem, draga mea?
– Exact cum ai spus ieri, dragul meu. Facem nunta în Bucureşti pentru că avem o mulţime de invitaţi, mai ales din provincie. După ce am studiat amândoi toate ofertele, cred că soluţia perfectă este să alegem restaurantul Good Old Times din cadrul hotelului Golden Tulip Times. Pe cei din provincie îi putem caza în hotel fără nici o problemă. Sunt extrem de profesionalişti, iar invitaţii nostrii se vor bucura de servicii ireproşabile din partea personalului. Restaurantul este modern, spaţios, versatil şi este exact ce avem nevoie. Ştii că unii invitaţi sunt mai exigenţi… Zamfirescu, de exemplu! Să nu ne facem de ruşine, dragostea mea. Good Old Times este perfect pentru a mulţumi pe toată lumea şi vreau ca toată lumea să plece cu amintiri de neuitat. Cei care vor fi alături de noi în acest început de drum, vor redescoperi gustul rafinat şi plin de savoare în preparatele de excepţie ale restaurantului. Fiecare preparat este pregătit cu atenţie, respectând reţete originale din perioada interbelică… exact ca atunci când oraşul nostru era numit „Parisul Balcanilor”.
– Cum te gândeşti tu la toate, iubire. Ce meniu alegem?
El o sărută copilăreşte pe năsuc. Ea oftează în semn de mulţumire sufletească. Eu sunt copleşită de iubirea dintre ei. Evenimentul de succes, special, memorabil. Atmosfera elegantă şi serviciile de 4* au mulţumit pe deplin invitaţii. El e fericit, iar Ea mulţumită că totul e perfect în viaţa ei. Visul lor s-a împlinit şi vor avea ce povesti în viitor despre clipele în care toată lumea le-a fost alături în „stilul” Good Old Times. Sunt cam ameţită… El şi Ea sunt în atenţia tuturor. Pe fundal se aude „Cant Take My Eyes Off You”, iar cei din jur sunt în extaz. Nu mai rezist… ce se întâmplă acolo? Stau cam înghesuită aici, le simt emoţiile şi vreau să fiu cu ei… dar trebuie să mai aştept. Mi-au spus că după 8 luni îi voi cunoaşte personal…
To be continue…
Articol participant la proba nr 13 din cadrul competiţiei SuperBlog 2015.
