Weekend, frig, furtună, nenorociri
Mai pe seară, musafiri.
De ăia care stau băţoşi
Fercheşi ca nişte cocoşi.
Acum stau şi mă gândesc
Pe masă ce să servesc.
Poate o măslină, două
Castraveţi şi nişte ouă,
Şi-apoi poate o salată
Creaţă, restul… cinci lămâi şi apă plată.
Nu-s zgârcită, nici avară
Dar în frigider… bate vânt de primăvară.
Ce să fac?
Simt că-mi ies fumuri din cap.
Să mă uit după buget
Apoi fug la supermarket.
Şi cum merg încet, încet
Mă lovi ca un trăsnet,
O idee oarecare
Super provocatoare.
Cum să uit că-s brânzo-fan
Cel mai şmecher şi viclean,
Din faimosul clan Delaco Fan-Brânză
De temut chiar şi atunci… pe timp de criză.
Intru ţanţoşă pe uşă,
Dau bineţe… la o mătuşă
Şi mă-nvârt, mă tot sucesc
Şi pân’ să mă dezmeticesc
Fără niciun avertisment,
Mă privea cam indecent
O brânzoşenie pufoasă,
Nici prea-naltă, nici prea grasă.
Mă uit bine, mă amuză
Pufoşenia se scuză
Şi cu glas de ciocârlie
Îmi întinde o felie
De pâine groasă,
Plină ochi… cu brânză pufoasă.
Când să gust apăru de nicăieri
Toni Delaco… cel ce oferă mângâieri.
Trei cuvinte de a rostit,
Uiţi ce cauţi… de ce ai venit.
Domniţă cu păr bălai,
Cu ochii ca două stele
Şi parfum de viorele.
Gustă această brânză pufoasă,
Pentru o viaţă sănătoasă.
E mai pufoasă decât norul ce anunţă ploaia de vară
Şi uşoară
Ca vântul de primăvară.
Gustoasă şi delicată,
Ca iubirea adevărată.
Ba-i mai pufoasă decât un puf de păpădie,
Ce zboară prin întreaga galaxie.
Delicată ca o floare,
Pufoasă ca spuma de mare.
Mai uşoară decât somnul lui Moş Ene
Care vine pe la gene…
Spune Toni Junior,
Cu un glas superior.
Ba-i mai pufoasă decât obrăjorii unui nou-născut,
Mai delicioasă decât primul sărut
Furat pe-o bancă
În parcul de la gară.
Fără să-mi dau seama, murmur ceva din buze
Cuvintele-s confuze,
Şi până să-mi dau seama
Cumpărai toată gama
De brânză pufoasă
Delicioasă şi gustoasă.
Că aşa îi stă bine
Unui brânzo-fan ca mine.
To be continue…
Acest articol participă la proba nr 11 din cadrul competiţiei SuperBlog 2015.
