Te simţi doborât, iritat, rănit în orgoliul propriu? De câte ori nu te-ai simţit aşa? De câte ori te-ai lăsat pradă emoţiilor negative care-ţi distrug sufletul şi te epuizează? Eu am făcut acest lucru de foarte multe ori şi, fără să-mi dau seama în acel moment, lăsându-mă condusă de emoţii negative, îmi distrugeam viaţa mea şi a celor din jurul meu, ceilalţi nefiind vinovaţi de „bătalia” prin care treceam. Ne canalizăm energia în căutarea fericirii în exteriorul nostru şi deseori uităm să avem grijă de ceea ce avem în interior. Viaţa mea nu a fost una uşoară, nu am avut drumul presărat cu flori de trandafiri şi niciun suport emoţional care să mă îndrume în momentele în care simţeam că sunt prinsă în capcană. Să luăm un exemplu : eu până în 20 de ani, singură, cu un copil în braţe şi toate privirile critice asupra mea. Ce am făcut? M-am lăsat în braţele unor sentimente care mă storceau de energie, mă simţeam neputincioasă şi pentru un timp am permis acestor emoţii să-mi controleze viaţa.
Mulţi dintre noi nu conştientizează că au puterea şi capacitatea de a prelua controlul asupra propriei vieţi. Devenim neputincioşi, frustraţi, furioşi şi luăm decizii în mod impulsiv, pe baza emoţiilor ce le simţim. După ce m-am înecat în propria „autosabotare”, am pus piciorul în prag. Am devenit furioasă şi frustrată în acelaşi timp. Sentimentul de furie se înmulţea la amintirea fiecărui eşec, iar frustrarea avea de unde să se hrănească.
„De ce am permis să-mi conducă viaţa? Ce proastă am fost! Nu-mi vine să cred că am fost atât de naivă. Îmi vine să mă pocnesc singură…”
Frustrarea mea mă copleşeşte, ştiu că pot mai mult şi câteodată, deşi încerc să mă autodepăşesc în unele situaţii, nu fac decât să mă amăgesc singură. Am învăţat că nu merită să-mi irosesc şi să-mi canalizez energia în frustrare, să elimin cauzele nemulţumirii mele, să-mi schimb modul de abordare a problemelor şi să stăpânesc situaţia atunci când simt că, în ciuda tuturor eforturilor, nu obţin ceea ce vreau de la viaţă. Deşi acest sentiment nu este înţeles, frustrarea are un rol pozitiv dacă conştientizezi acest lucru. Cum poate avea un rol pozitiv? Te ajută în procesul de maturizare şi am căutat să găsesc modalităţi simple pentru a obţine rezultate în favoarea mea. Am căutat ajutor la o persoană care a trecut prin sentimentul de frustrare şi a depăşit momentul cu brio. Niciodată să nu ai teamă că oamenii din jurul tău te vor judeca.
Cere ajutorul indiferent de situaţie.
Transformă emoţiile negative în ceva constructiv şi chiar dacă este dificil să le controlezi, încearcă să le înlocuieşti, nu vei avea nimic de pierdut. Este important să avem o stabilitate în echilibrul emoţiilor şi să ne canalizăm energia în scopuri precise, reale. Când sunt furioasă încerc să nu-mi vărs nervii pe persoanele din jur şi nici măcar pe cele care au contribuit la accentuarea stării emoţionale. Încerc să fiu o persoană echilibrată şi mă eliberez de furie alergând sau îmi pun melodiile favorite şi încep să urlu cânt. În acest fel mă eliberez şi mă simt foarte bine. Furia nu trebuie reprimată, ci eliberată. Dacă te retragi în colţul tău şi îi respingi pe toţi, îi învinovăţeşti pe ceilalţi de problemele tale, nu faci decât să te complaci în situaţia creată şi să devii o persoană „toxică”, rănindu-i pe ceilalţi prin comportamentul tău. Te recunoşti? De câte ori nu te-ai putut controla şi sub efectul furiei şi al impulsului de moment, ai folosit cuvinte dure care au jignit? De câte ori s-au întors împotriva ta? Este interesant de observat un anumit aspect…puterea emoţiilor negative. Cât de mult poate schimba omul când nu ştie sau nu are puterea să meargă mai departe, nu? Pe mine m-a schimbat să ştiţi… atunci când eram la pământ, mi-am zis că trebuie să mă ridic. Să fac ceva pentru mine!…
Şi am făcut…mi-am creat propriul blog, propria comunitate, mi-am împărtăşit emoţiile fără să-mi fie teamă că voi fi blamată. Am scris pentru voi, cititorii. Am râs şi am plâns alături de voi şi am încercat să vă înţeleg pe fiecare, aşa cum sunteţi. Mai târziu m-am apucat de mărgelit, toate emoţiile negative le-am transpus în creaţiile handmade, transformându-le în ceva pozitiv şi cu impact vizibil asupra celorlalţi. Atâta pot, asta fac. Decât să rănesc persoanele dragi din viaţa mea, mai bine fac ce ştiu mai bine. Cât de bine mă descurc? Acest lucru mi-l puteţi spune voi, nu? Voi cei care mă cunoaşteţi de atâta timp, care m-aţi suportat cu bune şi cu rele, cu „crizele” de furie sau amalgamul de sentimente care mi-au răscolit sufletul în prezenţa voastră. Vouă vă mulţumesc că mă acceptaţi în comunitatea voastră şi că nu mă lăsaţi pradă singurătăţii şi al deziluziilor. Sunt atât de multe de spus despre emoţiile negative ce ne invadează în fiecare zi, încât aş putea vorbi zile în şir, fără oprire. Sunt emoţii pe care le-am simţit, purtat şi am încercat să nu le las să-mi controleze viaţa. Am plâns până când mi-au secat ochii, am cântat afonic până nu am mai avut glas, dar nu le-am lăsat să-mi blocheze viaţa, atât de frumoasă dacă ştii ce alegi să faci la momentul oportun.
Tu cum faci faţă? Când a fost ultima dată când ai văzut pe cineva doborât de emoţiile negative? L-ai ajuta să treacă mai departe?
Acest articol participă la proba nr #21 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.
