A face sacrificii înseamnă pentru unii dintre noi adevărate convoarde. Adesea suntem de-a dreptul speriaţi de ceea ce trebui să facem pentru ca ceilalţi să fie fericiţi.De multe ori am auzit de sacrificii în contexte destul de bizare şi vă spun sincer, unii oameni înţeleg greşit acest lucru.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, ideea de sacrificiu este însoţită de pierdere, suferinţă maximă şi renunţarea la unele „bunuri” care îţi fac viaţa mai frumoasă. Pentru alţii… sacrificiul este sub formp de santaj emoţional. Am întâlnim acest lucru mereu la prieteni, cunoscuţi, rude. Câteodată mă oripilează motivaţia lor ” mă sacrific pentru… dar vreau ca X să facă Z”. Sacrificiile sunt necesare în viaţa unui om pentru a evolua în timp, pentru a deveni un om mai bun şi nu pentru că aştepţi ceva în schimb.
Voi ce credeţi? Ce înseamnă sacrificiul? Ce aşteptări ai de la ceilalţi atunci când o faci?
