Nu am mai scris de aproximativ o lună..Nu am avut nici timp ,nici chef şi ca totul să fie roz la un moment dat când am zis să pun burta pe scris m-a lăsat baltă calculatorul.A fost o vară să spunem aproape perfectă.Mi-am dorit să fiu cât mai mult alături de copii ,iar pe cel mic am vrut să îl răsfăţ cum am putut.Ne-am distrat pe plajă, am fost la spectacole, la circ,la micro-rezervaţie cu o mulţime de animale foarte interesante .În curând începe iar şcoala şi distracţia de vară va rămâne doar o amintire.Deseori cel mic mă întreabă de ce oamenii sunt atât de egoişti?Câteodată nici nu ştiu ce să îi răspund.Nu vreau să încarc memoria unui copil cu ideile unui adult.Nu va înţelege şi va continua cu alte întrebări.
Privesc câteodată când merg la servici la lumea din jurul meu.Fiecare abătut cu problemele lui, cu grijile de acasă,cu visele împlinite sau nu..Lumea a uitat să zâmbească,şi dacă cumva o face e unul forţat.Devenim mai răi pe zi ce trece şi pentru a obţine ceea ce ne dorim călcăm totul în picioare. Nu contează că e tata ,mama ,vecinul ,colegul…şi aşa mai departe.
Lumea este orbită după avere, faimă şi după ce îşi bate joc de cei din jurul său cere RESPECT ! Că deh are bani şi în ziua de azi banul vorbeşte. Nu suport nici persoanele care acum 1000 de ani nu aveau o cârpă în fund ,acum când au dat de bine încep să se fălească de parcă ei sunt buricul pământului. Băi tata, felicitările mele!Ai făcut o gălăgie de bani, cum i-ai făcut chiar nu mă interesează! Dar nu uita de unde ai plecat! Şi nici ce ai lăsat în urma ta!Unii au catralioane de bani şi îşi lasă părinţii să zacă în mizerie ,aşteptând ca amărâţii să crape odată să le i-a şi cocioabă aia amărâtă în care şi-au dat duhul.
Cum poţi fi atât de ipocrit?Cum de te mai suporţi?
Şi te mai miri de ce se întâmplă câte un necaz atunci când ţi-e lumea mai dragă.
Mă gândesc că poate în alte sute de ani lumea se va trezi din răutatea şi invidia cu care se afişează ,şi vor începe să devină mai buni.Să fie atenţi la cei din jurul lor, la cei care au nevoie de ajutor şi bineînţeles să îi ajute fără să aştepte ceva la schimb cum se întâmplă acum.
Speranţa moare ultima şi poate că nepoţii mei vor avea parte de o viaţă mai bună decât cea pe care o trăim noi acum…
