Timpul trece şi parcă ai vrea să îl opreşti în loc.Mi-aş fi dorit ca la un moment dat copii mei să nu crească aşa de repede ,să mă minunez în fiecare zi de ce pot face potrivit vârstei ,ce cuvinte pot inventa şi mai ales că joaca împreună cu ei mă delecta de problemele de zi cu zi.
Cel mare deja are 19 ani aşa că nu mai intră în discuţie joaca de copii .E ditamai bărbatul ,umblă după fuste acum şi acuşica mă văd soacră mare.
Hehe ,sună aşa de ciudat .La 36 de ani copii mei nu mai sunt aşa de copilaşi precum aş vrea eu să cred în continuare.
Fiecare are personalitatea lui ,pretenţiile lui ,calităţi şi defecte că doar nimeni nu e perfect. Dar sunt perfecţi pentru mine! Şi cu asta am zis totul ,nu?Cu cel mic încă ne mai distrăm pe seama lui.Ne jucăm ,mergem în plimbări ,pictăm şi chiar a început să îi placă ceva din arta mărgelitului.De crăciun chiar a ţinut să facă cadou verişoarelor lui câte o brăţarică şi un colier făcute de el. Era tare mândru de micile lui bijuterii.Şi eu la fel.
Săptamâna trecută am pictat .Pe o pânză de aia bună ,culori acrilice şi pensule profi. Nu e pictura secolului dar lui ia plăcut experienţa mai ales că în general nu prea îi place să picteze. A ieşit cam aşa :
În rest mergem la pescuit foarte de îi place la nebunie mai ales că a avut de unde să înveţe (de la taică-su).
Speră în continuare să prindă peştişorul de aur..cică ar avea ceva dorinţe pentru el.
Răducu deja e specialist,nu? Dar se plictiseşte groaznic după două zile de stat numai pe baltă.
Mi-e dor de zilele când erau în scutece sau alergam după ei de colo colo.Mie dor de clipele când stâlceau cuvintele şi se enervau că nu erau înţeleşi ..Timpul petrecut cu ei nu poate fi uitat niciodată şi comparat cu nimic pe lumea asta. Poate în felul ăsta mă simt şi eu din nou copil ,împărţind momente minunate în fiecare zi.
