Undeva pe meleagurile francofone departe în mijlocul munţilor Vosgi, în adâncul pădurilor şi astăzi după mii de ani copacii bătrâni şoptesc cui vrea să asculte poveşti de dragoste nemaîintâlnite şi nemaiauzite de fiinţă omenească.
Una din povestirile ce au cutremurat pădurea a fost „Legenda fluturelui „.
Lângă un iaz ascuns de privirile curioase, îşi face veacul Mama-Salcie bătrânica pădurii. În vreme de apus încântă vieţuitoarele cu poveşti din alte vremuri…
„_ Linişteeeee!!.. zbieră Mama-Salcie. Dacă vreţi să auziţi povestea fluturelui faceţi bine şi ascultaţi-mă.. şi să nu mă întrerupă nimeni.. sunt bătrână şi memoria mea îmi cam face probleme.. off să-mi trag sufletul….
Se spune că în antichitate, Morfeu zeul fluture, unul din cei o mie de fii ai zeului Hypnos, se îndrăgostise de o muritoare Isabella, frumoasă cum nu se mai vazuse pe acele meleaguri. Trecură zile şi nopţi, iar zeul nu ştia cum să-i împărtăşească fetei că o iubeşte şi o preţuieşte mai mult decât tărâmul viselor pe care-l stăpânea. La început i se arăta preschimbat în fluture, cu un colorit nemaivăzut ce strălucea în visele fetei, apoi i se arăta ca umbra unui tânar chipeş. Astfel că fata începuse să se îndrăgostească de umbra din vis şi nu mai vroia pe niciunul din băieţii ce o curtau de zor care mai de care să îi îndeplinească orice dorinţă. Într-una din seri îl visase din nou pe tânărul din umbră, insă de data aceasta i se arătase la înfăţişare, iar fata descoperi că era frumos şi la chip dar şi la suflet aşa cum nu mai întalnise un băiat vreodată. Însă când fata a vrut să se apropie de el acesta dispăru fără urmă iar visul se sfârşi fără ca ea Isabella să îi adreseze un cuvânt. A doua zi fata era tristă cu gandul numai la tânărul din vis. Părinţii observaseră tristeţea fetei din ochi, văzură că era abătută că nu mai zâmbea ca pe vremuri, nu mai cânta. Astfel ei îşi făcură curaj şi au întrebat-o ce se întamplă cu ea, de ce suferea sau ce îi poftea inimioara?
Însă în momentul când Isabella le-a spus despre tânărul fermecător din visele ei, părinţii îşi dau seama că nu poate fi vorba decât de zeul fluture Morfeu ce aparea în visele oamenilor preschimbat mereu în fluture colorat. Părinţii decid să-şi trimită fata la templu să o slujească pe zeiţa Fecioară, însă fata nici aici nu scapă de vraja zeului, acesta îi apare pana la urma în realitate şi o ademeneşte pe tânăra frumoasă în mijlocul pădurii plină cu flori colorate şi înmiresmate. Totul era de o frumuseţe extraordinară, iar Isabelle acceptă să se lase iubită de frumosul zeu. Astfel că iubirea dintre cei doi era pe zi ce trece tot mai puternică, nimic nu mai conta în viaţa celor doi îndrăgostiţi dar din păcate zeiţa Fecioară văzu totul şi pentru că Isabella a trecut peste regulile templului, aceasta îşi pregăti arcul şi o săgetă pe fata direct în inimă.
Când zeul văzu ce sa întâmplat, vărsă lacrimi amare, se tângui, însă nimeni nu-l auzea. Dar din ceruri stăpânul zeilor vazu suferinţa tânărului îndrăgostit şi i se înmuiase inima. Astfel ca lovind o dată cu fulgerul preschimbă trupul firav al fetei intr-un fluture mic, vesel şi colorat. Văzând frumuseţea din faţa lui, îl rugă pe marele stăpân să facă în aşa fel încât acel fluture preţios pentru sufletul lui, să rămână veşnic alături de el, iar tânăra fusese preschimbată într-o broşă sub formă de fluture pe care zeul o purta mereu la pieptul lui până când vremea lui apuse. De aceea se spune din bătrâni că fluturele simbolizează dragostea, culoarea şi frumosul, el descrie tot ce e mai frumos despre iubirea pură şi gingaşă.. aşa cum a fost între frumoasa Isabelle şi zeul cel chipeş…
*(articol inspirat din „Legendele Olimpului” )
