O întrebare grea…nici nu vreau să îmi imaginez cum ar fi dar trebuie. Ce ar fi dacă dintr-o dată ar dispărea toate calculatoarele de pe această planetă şi odată cu ele magnificul „internet”?
V-aţi pus vreodată această întrebare? Eu cel puţin aş cădea în prima etapă într-o depresie.. păi cum de ce? Voi fi şocată, îmi voi vărsa nervii pe cine apuc apoi poate voi accepta situaţia.
Gata cu socializarea, gata cu joculeţele pentru copilaşi, gata cu tehnologia la gunoi cu ea.
Adio bârfa pe facebook, adio blog, adio SuperBlog, adio stres că nu ştii ce note ai luat hehe sau de ce ai luat atât.
Îmi voi lua gândul de la super reducerile din magazinul online preferat, de filmele sau serialele unde-mi desfătam ochişorii, gata şi cu supremaţia şi fala pe care o aveam în DarkOrbit game.
Voi afla ultimile noutăţi in materie de modă din ziare… asta dacă mai ştiu cum se răsfoieşte unul.
Soţul meu fan fidel Delta Force, va fi nevoit să-şi etaleze talentul de „soldat neînfricat” în joculeţe Nintendo.
Cred că la un moment dat mă voi împăca cu ideea şi voi începe timid dar sigur să scriu vederi sau să trimit scrisori celor cunoscuţi de sărbători şi ocazional la câte o aniversare.
Vom deveni oameni simpli, poate vom deveni mai buni şi nu vom mai cunoaşte toate ororile lumii.
Va creşte vânzarea ziarelor, revistelor, a cărţilor ceea ce nu ar fi un lucru rău pentru că în ultimul timp oamenii în general au cam uitat cum să răsfoiască filă cu filă o carte din biblioteca prăfuită.
După delectarea cu o lectură, rămâne destul timp de omorât. Remediu anti-plictiseală pentru dragele noastre gospodine (care înainte îşi etalau reţetele încercate în bucătărie în toate reţelele de socializare) apucaţi-vă de croşetat, ţesut covoare manuale sau împletiţi totoşi pentru iarnă sau după caz un ilic două la nepoţi.
Pentru că timpul alocat Counter strike-ului în perioada de glorie a dispărut vom începe să contribuim la creşterea natalităţii şi dacă nu ai avut până acum timp să îţi stabileşti priorităţile în viaţă, acum eşti liber să iei o foaie de dictando şi să începi frumos să-ţi faci o listă.
Probabil voi creşte struţi sau bibilici, voi face o căruţă de bani şi voi încerca să reinventez o copie fidelă a calculatorului sau măcar să proiectez un nou procesor de ultimă generaţie, asta dacă mă va ţine memoria şi balamalele.
Şi pentru că HDD 500GB-ul meu va fi istorie, pozele mele vor lua locul frumos în albumele de altă dată, aducându-mi aminte de vechea mea pasiune când pozam fluturii în parc sau raţele din curtea bunicii.
Ei dragii mei va fi greu de neconceput pentru unii, dar orice început are şi un sfârşit.
Eu sunt sigură că în lumea asta există totuşi oameni care încă nu se bucură de tehnologia avansată de care profităm din plin noi ceilalţi.
Aşa cum părinţii noştri ne-au crescut fără pampers, haine de lux sau gadget-uri sofisticate (şi am crescut destul de bine) cred că dacă vreodată s-ar întâmpla ca toată tehnologia să dispară, am înghiţi în sec şi am merge mai departe încercând să înlocuim ce am pierdut cu altceva.
Să ne bucurăm de viaţă, de tot ce ni-se oferă, de zâmbetul copiilor noştri şi să nu uităm niciodată de unde am pornit…
Aceast articol a fost scris pentru proba nr 23 la SuperBlog 2012!
