Pentru mine cititul unei cărţi este o experientă unică şi în acelaşi timp o pot considera o experienţă intimă.
Atunci când citesc prefer să am mintea odihnită şi multă linişte în jurul meu, niciodată nu mă apuc să răsfoiesc o carte când sunt obosită deoarece nu aş putea acumula informaţiile cărţii la adevărata lor valoare şi poate în final nu voi înţelege ce a vrut scriitorul să spună.
Îmi dau frâu imaginaţiei cu fiecare capitol parcurs, mă transpun în povestea scriitorului iar plăcerea lecturii este în final cea care decide adevărata valoare a cărţii.
Îmi place să mă retrag in colţul meu, pe scaunul bunicii la vreme de seară la asfinţit, cu o cană de ceai fierbinte alături de câţiva biscuiţi de casă.
Sau pe o bancă din parc, alături de foşnetul frunzelor ruginii, fără telefonul mobil să-mi distragă atenţia iar din când în când să mă opresc din lectură pentru a urmări persoaneledin jurul meu căutând în fiecare trecător o asemănare cu personajele din cartea mea.
E important să lasăm grijile şi stresul cotidian deoparte, să nu ne uităm la ceas din 5 în 5 minute şi să încercăm cu fiecare filă citită să o transformăm într-o experientă unică iar plăcerea lecturii să rămână întipărită veşnic într-un colţ al sufletului nostru.
Pentru mine nu contează genul cărţii sau locaţia, o carte oricare ar fi ea te va duce uşor pe meleagurile povestirii şi fără să vrei îţi imaginezi personajele sau locaţiile chiar dacă nu te afli acolo.
Şi mă întreb uneori dacă lectura unei cărţi este pentru unii o obligaţie, un capriciu sau e pur şi simplu este dorinţa de acumularea unor noi informaţii…
Acest articol a fost scris pentru proba nr 22 la SuperBlog2012!
