În spatele uşilor închise, domneşte furia. Violenţa domestică este la tot pasul și nici nu ştii prin ce trece cel pe care îl cunoşti de-o viaţă. Poate să fie prietena ta cea mai bună, vecina de la colţul străzii, o colegă de servici şi poate chiar soră sau mama ta. Aparenţele înşeală. Violenţa este omniprezenta în societatea noastră. Câteodată chiar trecem nepăsători pe lângă acte de acest gen … „ce să mă bag eu, nu e viaţa mea. Dacă ea e proastă şi stă cu el”…
Nu putem fi atât de indiferenţi, cred că niciunul dintre noi nu poate spune că nu au auzit prin cercul lor de amici sau simple cunoştinţe de mici acte de violenţă domestică. Cea mai des întâlnită este violenţa verbală. Când persoana se simte neputincioasă ,când simte că furia sau dezamăgirea pune stăpânire pe el, automat prin încercarea de a se elibera devine agresiv. Exemple de acest fel sunt multe. ” Ieri s-au împlinit 5 ani de când ne-am căsătorit, nici măcar nu ţi-ai amintit ,să îţi fie ruşine, eşti un măgar..etc .etc” şi cuvintele încep să curgă ca un robinet.
Partenerul răspunde prin acelaşi limbaj şi automat se nasc certuri violente și de cele mai multe ori îşi aduc aminte şi că „săptămâna trecută ţi-am zis să iei tu pâine…” şi exemplele pot continua la nesfârşit.
Fiecare vorbeşte pentru el, nimeni nu comunică, nu se ajunge nicăieri. Mai grav este când neînţelegerile din cuplu se adună şi toată frustarea partenerilor se revărsa asupra copiilor. Şi mai grav decât asta este că la un moment dat, copilul ajunge să imite comportamentul agresiv al părinţilor în societate.
Multe din persoanele agresate nu au curajul să vorbească pentru că legea nu face nimic şi nu le apară, noi cei din jur am putea da o mână de ajutor. Simplul fapt că discutăm cu persoana care are probleme ,că îi dăm un sfat poate ajută enorm. Deci oameni buni, nu mai staţi indiferenţi… devenind complici. Ajutaţi cum puteţi dacă cunoaşteţi persoane care au probleme de acest gen. Spune „STOP VIOLENŢEI” în familie! Aţi trecut prin această problemă sau cunoaşteţi pe cineva ? Cum aţi putea trece mai departe ?Există soluţii?
Bineinteles ca exista solutii, dar pe moment nu par viabile. Sa pleci. Iti iei catrafusele si te muti inapoi la mama cu coada intre picioare, inainte sa iti coloreze ochiul. Daca ti l-a colorat deja, o sa o faca si a 2-a oara, deci solutia e aceeasi. Mai mult decat sa intorci spatele unui comportament atat de nefiresc, nu ai ce sa faci. E o parere personala, totusi. Exista cazuri in care nu ai cum sa pleci din cauza problemelor materiale, copii implicati (cu care daca pleci, nu ai unde sa te duci si cu ce sa-i hranesti…si atunci te "sacrifici"). Violenta domestica e cu doua taisuri, din cauza tacerii despre care vorbeai. Victima spera sa fi fost o intamplare si atat.
multumesc Tudor pentru comentariu ,si sunt de acord cu tine